Serbăm astăzi „Ziua Orașului”, în aceeași zi în care Biserica prăznuiește „Înălțarea Domnului” și, peste tot în țară, se face și pomenirea Eroilor Neamului. 

Dar astăzi, pentru mulți, devine tot mai dificil de înțeles la ce se referă sintagma „Eroii Neamului”. Cândva o expresie cu putere mare, sintagma „Eroii Neamului” a ajuns astăzi să creeze confuzie.  Pentru că astăzi sensurile vechi au fost perturbate sau chiar acoperite de sensuri noi, ilegitime. Probabil că tinerii, când aud de „eroi”, se gândesc prima dată la eroi de desene animate, eroi de filme, de jocuri video... Iar despre „neam”, în era globalizării și a dizolvării națiunilor, unora aproape că le este rușine să vorbească.

Dar eu o voi spune direct: fără eroii care s-au sacrificat pentru acest neam, n-ar mai fi existat o țară care să se cheme România. Mândria patriotică e la cote foarte scăzute astăzi și e de înțeles: tot felul de idei ne otrăvesc mințile, politica se face cu dezbinare, nu se pune suficient preț pe educație etc. Foarte greu mai ajung doi oameni să se înțeleagă astăzi. Prea multă ură, prea multă divizare! 

Eu cred că multora dintre eroii din trecutul nostru istoric, care și-au jertfit viața pentru țara asta, le-ar fi plăcut să trăiască în aceste vremuri, de care, poate, noi nu știm să ne bucurăm și să fim mai recunoscători. E drept: mereu e loc de mai bine! Dar nici să nu cădem în capcana de a disprețui tot ceea ce avem astăzi! 

Am citit zilele trecute o vorbă înțeleaptă, spusă de un profesor canadian de psihologie (Jordan Peterson): „Compară-te cu ceea ce erai tu ieri, nu cu ceea ce sunt alții astăzi”. Și m-am gândit cât de mult s-a schimbat în bine țara noastră în ultimii ani! 

Repet, întotdeauna va fi loc de mai bine! Dar oare, dacă americanii, francezii, germanii, italienii sau alte mari națiuni ar fi trecut într-o sută de ani prin 3 sisteme social-politice radical diferite, oare s-ar fi descurcat mai bine? Sau, privind la scară istorică, care națiune a mai arătat îndărătnicia sublimă a românilor, care au rămas un popor cu limbă latină, într-o mare de popoare slave? Care națiune ar fi rezistat mai bine decât noi, așezați la răscruce de mari imperii, la veacurile teribile de constrângeriși amenințări?

Totuși, să știți că eu sunt un optimist. Mereu am fost așa, chiar dacă viața nu m-a tratat numai cu zâmbete. Mereu am avut convingerea că răul nu merită atenție. Astăzi îi pomenim pe Eroii Neamului, dar nu și pe trădătorii neamului, pe lașii neamului și așa mai departe. Credeți că trădători și lașii lipseau atunci când eroii se jertfeau pentru „neam și țara lor”, vorba poetului? Desigur că nu! Erau acolo, guralivi, strigând că sacrificiul e în zadar, că n-avem nicio șansă, că nu merită efortul!

Oamenilor cu lumină în suflete le spun: șiastăzi este loc de eroism și patriotism! Eroismul care se cere astăzi se cheamă simțcivic, spirit comunitar. Astăzi, cei care iubesc familia, cei care-și iubesc copiii și-i educă cum se cuvine, cei care sunt gospodari și dau un exemplu bun, cei care, de dragul familiei, au plecat la muncă peste hotare, sunt eroi! Peste ani, se va vorbi despre aceștia ca despre cei care au schimbat țara în bine!

Mă opresc aici, dorind să mulțumesc celor care s-au implicat în organizarea festivităților prilejuite de Ziua Orașului. Urez bun venit oaspeților care au venit în orașul nostru cu acest prilej și bună revenire celor originari din Podu Iloaiei, care s-au întors acasă, cu prilejul Zilei Orașului.

Nu în ultimul rând, suntem cu gândul alături de cei aflați la muncă peste hotare. Le dorim sănătate lor și familiilor lor, iar Dumnezeu să le împlinească gândul bun cu care au plecat de acasă! Sperăm că anul următor vor petrece această zi acasă, alături de familiile lor, alături de noi!

La mulți ani, Podu Iloaiei!